Ultimul act

Încă din momentul tragerii la sorți pentru optimile Ligii Campionilor, am sperat ca măcar anul acesta Barcelona să nu prindă finala de la Munchen. Mai mult, ar fi fost ideal pentru mine la acea vreme ca ultimul act al competiției să nu includă nicio echipă iberică. Fără "galactici" și "extratereștri", fără geniul Messi și extraordinarul Ronaldo! Cu toate că după extragere lucrurile păreau "aranjate" pentru spanioli, doza de speranță a rămas intactă.

Și minunea s-a întâmplat! PÎn anul în care toți se așteptau cel mai puțin, echipele cu șanse mici la trofeu au făcut o aroganță "titanilor" și i-au trimis să urmărească finala de pe canapea. Ce tristețe trebuie să fi fost la UEFA când Barcelona a fost eliminată și ce prohod s-o fi cântat după loviturile de departajare de la Madrid. După ambele meciuri, în studioul TVR s-a așternut o atmosferă mormântală, de parcă fotbalul ar fi suferit o înfrângere nedrepată. E rușinos să lauzi palid două performanțe absolut admirabile și să deplângi în cea mai mare parte echipele eliminate.

Sursa foto

În meciul decisiv, Bayern Munchen și Chelsea Londra s-au înfruntat pentru titlul suprem. Două formații care au oferit un meci pe cinste, foarte disputat și cu un final absolut neverosimil. Am avut parte de tot meniul: un joc deschis, fără anti-fotbal, o echipă bavareză mereu în atac, o formație londoneză apărându-se exact (cu anumite scăpări, dar corectate de șansă), două goluri din lovituri de cap pe final și un penalty ratat în prelungiri. Victoria a fost consfințită prin sinuoasa și surprinzătoarea "loterie" a loviturilor de departajare. Împotriva tuturor calculelor, sânge rece și o mai bună concentrare au avut britanicii care după ultima lovitură de la punctul cu var s-au încoronat campionii supremi ai Europei. 

Meciul de pe Fusbal Arena, pe lângă spectacolul sportiv, a reușit să demoleze o serie de mituri îndelung invocate în lumea fotbalului:

1. Meciul dintre Bayern și Chelsea a demontat ideea cum că antrenorul de pe banca unei echipe are o importanță deosebită iar rolul său este esențial. La cum a jucat Chelsea, în locul lui Di Matteo putea fi și Flocea iar echipa tot ar fi câștigat. Elementul esețial în jocul "albaștrilor" a fost auto-motivarea jucătorilor, în special în cazul lui Cech, Lampard și Drogba, "coloana vertebrală" a echipei.

2. Bayern, și implicit echipele germane, nu pierd la loviturile de departajare indiferent de competiție. Deși în returul de la Madrid nemții au fost impecabili, când ar fi trebuit să fie concentrați la maxim, au clacat! Doar Gaz Metan Mediaș și naționala U17 a Olandei au mai reușit să-i invingă pe germani în ultima vreme într-un astfel de context.

3. Gary Lineker spunea la un moment dat că fotbalul este un joc în care 22 de oameni aleargă după minge iar la finalul zilei germanii câștigă.  Chelsea a reușit să demonstreze contrariul, suflându-le trofeul celor de la Bayern când le erau sorții mai favorabili.

A rămas însă și un mit valid, care spune că niciodată în istoria Ligii Campionilor o echipă nu a căștigat trofeul jucând pe propriul stadion. Probabil că balastul reprezentat de terenul propriu, așteptările și suporterii proprii au înclinat balanța în favoarea londonezilor, care după eliminarea catalanilor erau descătușați, ei neavând nimic de pierdut.

Una peste alta, Chelsea a meritat câștigarea Ligii Campionilor, în special ca o recompensă bine-meritată pentru jucători gen Drogba, Lampard și Cech, din palmaresul cărora lipsea acest titlu prestigios. Toate felicitările câștigătorilor și respect învinșilor.