Comentez că n-am ce face

Fiind un consumator constant de sport la TV, am ajuns să stimez și să apreciez comentatorii sportivi și munca pe care o fac. E nevoie de inteligență, talent și pricepere pentru a reuși  să menții interesul telespectatorilor pe parcursul a doua ore (în medie), fără să plictisești sau să enervezi. Am ajuns să am simpatii, antipatii sau să -i ascult pe unii comentând excepțional un anumit eveniment, iar când schimbă sportul să opresc sonorul. 

Ceea ce mă deranjează cel mai tare e că unii dintre comentatorii autohtoni par să nu-și evalueze activitatea și persistă în a furniza aceleași comentarii, terne, entuziasm și cu o mulțime de erori. Campioni la acest capitol mi se par domnii de la TVR care prim comentariile lor au făcut ca Liga Campionilor să sune a Liga a II-a. Nici urmă de valoarea și calitatea cometariului oferit în trecut de oamenii ProTV-ului, care pe lăngă cei de acum erau  zei. 

Sursa foto

De exemplu, aseară l-am auzit pe Marian Olaianos spunând de câteva ori "Sao Paolo" (făcând referire la numele stadionului celor de la Napoli) când de fapt numele corect este San Paolo. Același domn comentator cu o săptamână în urmă a mai furnizat o replică anotologică ("Un portar mediocru ,Szczesny, și un portar mare Abbiati"), care s-a potrivit ca nuca-n perete cu desfășurarea meciului, asta după ce cu câteva minute înainte l-a confundat într-un mod jenant pe Antonini cu Nocerino, cdeși pe ecran era un prim-plan cu Antonini în care apărea și numele acestuia. De remarcat că domnul Olaianos, la Campionatul Mondial din Africa de Sud, ne-a adus la cunoștință că naționala sud-africană pleacă acasă (deși ei erau acasă), asta cu toate că din punct de vedere matematic echipa încă avea șanse de calificare la acea dată.

Un alt comentator despre care cred că ar fi trebuit să rămână în presa scrisă este Andrei Niculescu. Nu am nimic personal cu el, însă modul cum comentează atât campionatul Angliei cât și cel al Spaniei lasă impresia că la televizor sunt transmise meciuri din ligile regionale. Are o voce stinsă, liniară, aproape fără nicio modulație, de parcă ar citi cotele apelor Dunării sau starea vremii. Singurele momente în care are mai mult entuziasm sunt cele de la meciurile Barcelonei (echipă al cărei fan este) și la unele derby-uri din Albion. În rest se poate adormi foarte ușor cu vocea lui în fundal.

Sursa foto

Privind partea pozitivă a lucrurilor, trebuie să-l remarc pe Bogdan Socol, care a făcut prin comentariul său un adevărat derby din meciul PSG-Montpellier. Vervă, pasiune, entuziasm - un adevărat spectacol pentru cei ce au privit meciul în detrimentul Barcelonei cu Valencia (unde Andrei Niculescu nu a fost în mare formă!). 

O mostră de comentariu cu adevărat pamfletar dar cu vervă și chef ne-au servit, pentru o scurtă bucată de timp, Radu Banciu și Andy Stănescu  când  Sport.ro transmitea meciuri din "mult mediatizatul" campionat bulgar:

UPDATE:
Deși e abia minutul `65 al meciului OM-Inter, domnul comentator Emil Hossu-Longin m-a EXASPERAT prin modul în care ii pronunță numele lui Diawara. Oare dumnealui chiar nu a auzit cum se pronunță (sub nicio formă "Diavara") sau în toată redacția TVR-ului nu e nimeni care să cunoască limba franceză?

UPDATE 2:
Același comentator Hossu-Longin, întocmai ca și stimabilul său coleg Olaianos (încep să cred ca este o chestiune molipsitoare), deși se vede clar la reluare, continuă să îl confunde pe Andre Ayew cu Jordan Ayew cu o perseverență extraordinară. Asta cu toate că cei doi, frați fiind totuși, nu prea seamănă.

Jurnalism ordinar

Vremurile în care trăim pot fi descrise drept era McDonald`s, iPad, Internet sau torrent. Pentru mine, aceste vremuri reprezintă era tabloid. Nimic nu mai este ascuns, personal sau privat, pentru că este la vedere, în exclusivitate și in pielea goală! Nu reprezintă niciun interes vreun filosof sau cercetător, pentru că acești oameni nu apar dezbracați. Sunt însă la mare căutare oamenii mediocri și cu demnitatea la limita inferioară pentru că aceștia acceptă "să se dezbrace de secrete" (o replică desprinsă din limba de lemn a tabloidelor) dar și de 95% din articolele vestimentare. 

Dan Capatos (sursa foto)

Stilul ziarelor și al emisiunilor de sorginte tabloidă este acela de a sfida de cele mai multe ori bunul-simț și de a forța lucrurile dincolo de limite, totul pentru audiență! În acest context lugubru, un anume domn Capatos (împreună cu mai multe eminențe cenușii din cadrul postului Antena 1) a crezut de cuviință că e absolut firesc și normal să difuzeze în minunata jenanta sa emisiune nocturnă un clip în care fostul premier Emil Boc era filmat gol, în vestiarul unei săli de fitness. Apogeul acestui demers absolut grotesc a fost atunci când moderatorul a afirmat că a difuzat acel clip pentru că ar fi fost de interes general. Iar cum instinctul de turmă nu lipsește din media mioritică, la scurt timp și alte televiziuni, probabil pentru a nu fi mai prejos, au difuzat acel clip.

Consecințele din partea CNA, destul de anemice zic eu, au fost acelea de a suspenda emisia postului Antena 1 pentru 10 minute in intervalul de maxima audiență și sanctionarea prin aplicarea unei amenzi a celorlalte posturi care au difuzat clipul. După părerea mea, emisiunea stimabilului domn Capatos ar fi trebuit sistată, dumnealui concediat, postul ar fi trebuit amendat foarte drastic iar emisia întreruptă pentru cel puțin o oră în 3 zile consecutive în prime-time. O  pedeapsă de acest gen ar fi impiedicat alte canale să se dedea la astfel de mărșăvii, pentru că deja s-a creat un precedent extrem de periculos care aduce atingere gravă demnității și intimatății oricărui cetățean, indiferent de nume, statut social sau funcție.

Radu Banciu (sursa foto)

Acest caz puternic mediatizat, care cu siguranță ar avea și puternice implicații juridice, a născut și multe comentarii, cele mai multe potrivnice trustului Intact. Dintre toate acestea, cel mai interesant, și totodată savuros, comentariu (disponibil aici) mi s-a părut cel al lui Radu Banciu, la Sport Total FM, în emisiunea 11 Metri.

Meseriaș (la volan)

Dacă vrei ca în viață să ieși în evidență și să impresionezi, nu-ți rămânde decât să devii unul dintre cei mai buni pe segmentul în care ai decis să te afirmi. În alte culturi și civilizații acea persoană se numește profesionist sau expert. Românii însă, fiind mai poeți și creativi, s-au gândit ca ar fi prea banal să ne aliniem denumirile cu ale altor popoare și, pentru a nu rămâne de căruță, au ieșit pe piață cu nume mult mai explicativ și inventiv pentru oamenii de excepție. După un îndelungat proces de gestație intelectuală, în spațiul carpato-danubiano-pontic s-a născut un nou membru al societății fiind recunoscut (ne)oficial sub titulatura de meseriaș. Oricine vrea să stralucească în sfera sa de activitate trebuie să dovedească nu că stăpânește meandrele domeniului respectiv sau că poate face face oricărei competiții. NU! Trebuie sa arate cât de meseriaș este în ceea ce face. Doar meseriașii se pot bucura de adulația societății, doar ei pot fi invocați drept cei mai buni și doar în momentul în care un anumit lucru este desăvârșit de către un meseriaș, rezultatul poate fi deenumit drept o treabă bună.

Un adevărat meseriaș

Din această categorie fundamental privilegiată face parte și o anumită parte a conducătorilor auto. Fetele își "umezesc" ochii de admirație la vederea unui meseriaș la volan iar cei ce se află la pubertate visează cum intr-o zi vor fi și ei la fel de buni. Cert este că a fi virtuos la volan este o calitate pe care nu oricine o poate obține, iar cei care se apropie de o asemenea performanță trebuie să demonstreze foarte clar și in fața unui public cât mai vast calitățile. 

Iată în continuare două mostre de competență și dibăcie la volan, care pe unii ii vor face invidioși iar pentru alții vor fi exemple demne de urmat în viață.

(Sursa foto)